Îndulcitorii sunt o clasă largă de compuși non-nutritivi – ingrediente care au gust de zahăr, dar oferă puține calorii sau chiar deloc.
Dovezile privind relația dintre îndulcitori specifici și insulină sunt rare, dar pot fi menționate suficiente. Se pare că există o legătură între îndulcitori și insulină, de vreme ce studii corelative arată că persoanele care beau zilnic răcoritoare îndulcite artificial ( “diet soda”) au un risc cu 36% mai mare, de a dezvolta sindrom metabolic (acesta se numea în trecut “sindromul rezistenței la insulină”) și un risc și mai pronunțat, de +67%, de a dezvolta diabet de tip 2 [1]. Cum se poate așa ceva, de vreme ce aceste tipuri de băuturi nu au calorii? Ei bine, nu există un răspuns clar; există doar câteva teorii.
Înainte de a aprofunda subiectul, este important să subliniem că nu toți îndulcitorii sunt creați egali; unii sunt într-adevăr “creați” – adică obținuți într-un laborator, dar alții sunt naturali. Acest lucru ar putea explica de ce constatăm efecte diferite, cu îndulcitori diferiți. Cea mai mare parte a cercetărilor, inclusiv cea menționată mai jos, analizează efectul îndulcitorilor artificiali (de exemplu, aspartamul etc.) și al celor din alcooli de zahăr (de exemplu, maltitolul etc.). În acest articol, mă voi concentra pe aceste două clase de îndulcitori – cei artificiali și alcoolii de zahăr, și nu pe îndulcitorii naturali, cum ar fi Ștevia și extractul de Monk Fruit.
În primul rând, îndulcitorii artificiali te pot face să-ți dorești mâncare “reală” [2]. Cu alte cuvinte, atunci când corpul tău gustă ceva dulce, se așteaptă la o încărcătură corespunzătoare cu energie – ceva, orice, care să alimenteze corpul. Iar atunci când această energie nu vine (amintește-ți că îndulcitorul în sine, nu oferă nimic real), organismul va tânji după acel ceva care să îi ofere acea energie. Cu alte cuvinte, tu vei începe să eviți mâncarea, consumând îndulcitorul fals, dar în cele din urmă, vei ajunge să mănânci. Acest lucru ar putea fi relevant pentru cineva care consumă o băutură răcoritoare cu îndulcitor în loc de zahăr și cu zero calorii. Și probabil, este mai puțin relevant, pentru cineva care consumă un aliment cu un îndulcitor, dar care conține și calorii provenind din alți nutrienți (adică proteine și grăsimi).
În al doilea rând, îndulcitorii artificiali te pot induce în eroare: te determină să crezi că poți mânca mai mult [3]. De pildă, achiziționezi un produs alimentar care este îndulcit artificial și, prin urmare, ești tentat să crezi că poți fi mai relaxat în ceea ce privește consumul altor alimente. Astfel, ajungi de fapt, să mănânci mai mult decât ai fi mâncat. Sau, cu ocazia unui prânz la un fast-food, alături de prietenii tăi, comanzi să spunem, o băutură răcoritoare cu zero calorii și crezi că, în compensație, îți poți permite o porție mai mare de cartofi prăjiți.
În al treilea rând, unii îndulcitori artificiali provoacă un răspuns al insulinei (vezi tabelul de mai jos) [4]. Acest fenomen este cunoscut sub numele de eliberarea de insulină în faza cefalică (CPIR – the cephalic phase insulin response) și credem că ajută la pregătirea organismului, pentru încărcătura inevitabilă de carbohidrați, care vine odată cu gustul dulce. Pentru că așa ar trebui! În natură, practic orice este dulce vine la pachet cu un carbohidrat. CPIR este pur și simplu modul organismului de a anticipa, “amorsând pompa”, prin eliberarea unei cantități mici de insulină, în așteptarea unei încărcături de carbohidrați. Dar acest fapt, va provoca ulterior, o eliberare mai mare de insulină, indiferent dacă încărcătura conține până la urmă doar îndulcitor sau conține și carbohidrați reali. Acest efect poate fi indus de exemplu, de sucraloză, de xylitol și în general, de majoritatea celorlalți îndulcitori, care se termină cu “~ ol”.
Iată un sumar util:
Gânduri de final
Cu toții ne bucurăm să mâncăm dulciuri, dar ar trebui să fim precauți în legătură cu îndulcitorii artificiali și cu alcooli zaharici, deoarece aceștia pot avea un impact negativ asupra nivelului de insulină, ne pot determina să mâncăm mai multe alimente nesănătoase sau chiar pot provoca probleme intestinale. Din fericire, există multe bunătăți de care ne putem bucura cu moderație, care sunt îndulcite cu îndulcitori naturali, mai sănătoși, cum ar fi extractul de Monk Fruit și Stevia, care nu au niciun efect asupra nivelului de insulină.
Un articol semnat de Dr. Ben Bikman.
Sursa: Artificial Sweeteners and Insulin | HLTH Code (gethlth.com)
1. Nettleton JA, Lutsey PL, Wang Y, Lima JA, Michos ED, Jacobs DR, Jr.: Diet soda intake and risk of incident metabolic syndrome and type 2 diabetes in the Multi-Ethnic Study of Atherosclerosis (MESA). Diabetes care 2009, 32:688-694.
2. Blundell JE, Hill AJ: Paradoxical effects of an intense sweetener (aspartame) on appetite. Lancet 1986, 1:1092-1093.
3. Swithers SE, Davidson TL: A role for sweet taste: calorie predictive relations in energy regulation by rats. Behavioral neuroscience 2008, 122:161-173.
4. Tonosaki K, Hori Y, Shimizu Y, Tonosaki K: Relationships between insulin release and taste. Biomed Res 2007, 28:79-83.
5. Ferland A, Brassard P, Poirier P: Is aspartame really safer in reducing the risk of hypoglycemia during exercise in patients with type 2 diabetes? Diabetes care 2007, 30:e59.
6. Just T, Pau HW, Engel U, Hummel T: Cephalic phase insulin release in healthy humans after taste stimulation? Appetite 2008, 51:622-627.
7. Anton SD, Martin CK, Han H, Coulon S, Cefalu WT, Geiselman P, Williamson DA: Effects of stevia, aspartame, and sucrose on food intake, satiety, and postprandial glucose and insulin levels. Appetite 2010, 55:37-43.